7/29/2009
7/20/2009
O data am.. o vrabie
Azi se pare mi-am adus aminte de cântecul ăsta şi venind cu maşina din oraş am găsit în mijlocul drumului un pui de vrabie.Am trecut ca Vântul de Capitală cu 10 km/h pe langa vietate, aproape s-o calc cu musteaţa cauciucului... Şi când mă uit în retrovizoare văd că bestia mişcă şi dă să sara la asfalt să-l muşte.
Oprit, dat cu spatele, luat animal din drum să nu-l calce sau haleşte alt om, dus în casă la răcoare (deja erau vreo 30 de grade la umbră), lăsat langa un pumn de firimituri şi-un capac de borcan plin cu apă pentru recuperare (capacul nu borcanul şi se recuperează vrăbioiu' nu capacu').
Şi-astfel se nasc trei întrebări:
1. Ce face pasărea când se vede prinsă? Răspunsul este evident, un cacuţă.
2. Ce face pasărea când se vede prinsă şi în casa omului? Răspunsul evident, zboara puţin şi mai lasă un cacuţă.
3. Ce face lumea când vede pasărea? Se cruceşte, işi pune mâinile-n cap şi se-ntreabă când vine Apocalipsa.
Acum nu-nţelegeam io ce voia sa-mi zică astă lume... Ce este asa gresit sa iei înaripata s-o duci acasă? Păi curat murdar, nu ca e greşit, dar te poţi trezi cu doi căcuţă + zburătăceala + mâini in cap (ale lumii mâini, şi-n al ei cap dacă se poate zice aşa).
De ce-am scris asta: Ca să nu (mai) băteţi cuie în tocul de la geam. Sau... dacă tot vă place păsăretul, nu-l (mai) ţineţi în casă că vă umple de noroc. Lasaţi-l să-l calce capitalistul de (pe) asfalt că e mai curat asa, şi nici nu trebe dat cu mopu' după.
Epilog: vrăbiuţa a zburat pe geam la câteva ore dupa ce-a tăiat bon de parcare, evident fără să plătească si fără să zice la rrevedere. Niciunul din animale, indiferent de cantitatea de pene sau de obiecţii n-a fost rănit în decursul acestei aventuri.
Întrebare retorică: tu ce-ai face dacă ai găsi o vrabie dând din aripi in mijlocul drumului?
6/09/2009
Concediu de iunie
E asa de bine sa ai un concediu, chiar si-n miniatura. Sa stai in casa, sa ramai fara baterie-n telefon, sa asculti pisicile vecinilor intrate-n calduri. Atata liniste.
Peace an wewaxation cum zicea marele Elmar Fudd.
Peace an wewaxation cum zicea marele Elmar Fudd.
5/06/2009
Taxikiloburtosus metropolitanus
Specie in exces intalnita, se reproduce nu doar in capitala dar si pe potecile batatorite ale tarii (mai ales in concedii). Usor de identificat datorita cochiliei galbene (colantata), se deplaseaza cu viteze melcesti, exceptie facand atunci cand observa pietonii pe zebra sau semaforul galben. Opreste in mijlocul intersectiilor, pe trotuare sau in orice alte locuri in care capacitatea sa de a bloca traficul este maximizata; se face auzit prin injuraturi, claxoane si manele date la maxim. Pentru a-si usura deplasarea, lasa in urma dare de scuipat, seminte si chistoace, facand astfel inutil GPS-ul. Persoana extrem de abila si bine adaptata mediului, ii poate oferi clientului varii servicii incepand cu o doza de cultura maneloida si sfarsind cu fetite, prafuri si alte delicii carnal-neuronale.
Des intalnit in zonele garilor, autogarilor si marilor magazine, te refuza instinctual daca nu-i place fata sau cursa ta, si are o tendinta dobandita pe cai evolutive de-a tepui la kilometraj, traseu si semafoare.
Am stat ceva pana sa scriu post-ul asta, prins fiind de nebunia sarbatorilor. Findca pentru romani asa e perioada Pastelor: toata lumea alearga peste tot, da telefoane peste telefoane, crestem statisticile si-ngrasam mielul in ajun; o saptamana sfanta ar zice unii, plina de nebuni as adauga io.
Merg frumos joi seara (16.04 2009 Era Noastra) la cumparaturi, si ca tot eram in sezonul de alergat, si ca tot suna incontinuu telefonul zic s-o iau catinel cu masina catre iesirea din Cora ca Doamne fereste de viteza si oboseala... Ocolesc ultimul canal inainte sa intru pe Maniu, inca acru din cauza santurilor (de neevitat) de la iesire, s-astept sa treaca coloana de soferisti de la stop. Trece toata lumea, ma mai uit o data stanga (noapte, cer senin), dau din ambreiaj si ce sa vezi… Un taximetrist a gasit el un locsor prin care sa se bage putin, sa taie fata fraierului care ocoleste canalele.
Il botesc scurt; ma uit la musteriu, isi intoarce fetisoara ascunsa dupa telefon, iasa din masina si-ncepe sa tipe. Ei asta a fost ce m-a facut sa scriu postul. Ne nesimtim, le taiem tuturora fata si dup-asta facem si scandal ca deh… tot ceilalti trebuie sa plece capul atunci cand facem o marlanie.
Din toata graba lui musiu ne-am ales cu doua ore pierdute la Politie. Si aici surpriza, legea ii da dreptate dansului, findca botu’ lui era cu jumate de metru mai in fata botului meu, adica nasul lui a fost mai lung decat al meu si ca atare este justificata taierea de fata de fraer. Iar musiu asta mi-a comunicat prin tipete, ca oricum nu pateste nimic.
Nesimtire maxima cum ajung taximetristii sa cunoasca legea si sa se foloseasca de ea pentru a-si bate roata de parbrizu' sau ghidonu' celui de langa el. Cum in acelasi timp s-apuca sa faca scandal cand cauzatorul evenimentului neplacut este clar el. Cum poate oricand sa cheme prin statie daca nu-i convine inca cativa tovarasi pentru a-si folosi puterea de… convingere (stiu, cacofonie)
Am cateva patanii cu taximetristii si probabil asta pot s-o zica toti soferii de peste tot...
Intrebarea care ma tine treaz acum: Dar pana cand tovarasi, si de ce?
De ce sa ramana needucati? La urma taximetristul si-a recunoscut vina cu jumate de gura, dar asta ma-ncalzeste doar pe jumatate; legea tot pe el l-a scos victima, iar eu platesc amenzi, puncte si timp pentru nesimtirea altora. Tara-i asta?
Astept idei constructive, nu sugestii de imbunatatire a atentiei, vazului sau tehnicilor de manuire a sabiei.
Des intalnit in zonele garilor, autogarilor si marilor magazine, te refuza instinctual daca nu-i place fata sau cursa ta, si are o tendinta dobandita pe cai evolutive de-a tepui la kilometraj, traseu si semafoare.
Am stat ceva pana sa scriu post-ul asta, prins fiind de nebunia sarbatorilor. Findca pentru romani asa e perioada Pastelor: toata lumea alearga peste tot, da telefoane peste telefoane, crestem statisticile si-ngrasam mielul in ajun; o saptamana sfanta ar zice unii, plina de nebuni as adauga io.
Merg frumos joi seara (16.04 2009 Era Noastra) la cumparaturi, si ca tot eram in sezonul de alergat, si ca tot suna incontinuu telefonul zic s-o iau catinel cu masina catre iesirea din Cora ca Doamne fereste de viteza si oboseala... Ocolesc ultimul canal inainte sa intru pe Maniu, inca acru din cauza santurilor (de neevitat) de la iesire, s-astept sa treaca coloana de soferisti de la stop. Trece toata lumea, ma mai uit o data stanga (noapte, cer senin), dau din ambreiaj si ce sa vezi… Un taximetrist a gasit el un locsor prin care sa se bage putin, sa taie fata fraierului care ocoleste canalele.
Il botesc scurt; ma uit la musteriu, isi intoarce fetisoara ascunsa dupa telefon, iasa din masina si-ncepe sa tipe. Ei asta a fost ce m-a facut sa scriu postul. Ne nesimtim, le taiem tuturora fata si dup-asta facem si scandal ca deh… tot ceilalti trebuie sa plece capul atunci cand facem o marlanie.
Din toata graba lui musiu ne-am ales cu doua ore pierdute la Politie. Si aici surpriza, legea ii da dreptate dansului, findca botu’ lui era cu jumate de metru mai in fata botului meu, adica nasul lui a fost mai lung decat al meu si ca atare este justificata taierea de fata de fraer. Iar musiu asta mi-a comunicat prin tipete, ca oricum nu pateste nimic.
Nesimtire maxima cum ajung taximetristii sa cunoasca legea si sa se foloseasca de ea pentru a-si bate roata de parbrizu' sau ghidonu' celui de langa el. Cum in acelasi timp s-apuca sa faca scandal cand cauzatorul evenimentului neplacut este clar el. Cum poate oricand sa cheme prin statie daca nu-i convine inca cativa tovarasi pentru a-si folosi puterea de… convingere (stiu, cacofonie)
Am cateva patanii cu taximetristii si probabil asta pot s-o zica toti soferii de peste tot...
Intrebarea care ma tine treaz acum: Dar pana cand tovarasi, si de ce?
De ce sa ramana needucati? La urma taximetristul si-a recunoscut vina cu jumate de gura, dar asta ma-ncalzeste doar pe jumatate; legea tot pe el l-a scos victima, iar eu platesc amenzi, puncte si timp pentru nesimtirea altora. Tara-i asta?
Astept idei constructive, nu sugestii de imbunatatire a atentiei, vazului sau tehnicilor de manuire a sabiei.
4/30/2009
Incepe vara
Si nu mai am pisici. Mai am doar niste poze si cateva amintiri de la ele. Sper sa fie bine cand ne-om intalni iar...
Vine 1 Mai; ne vedem in Vama de-o fi... sau poate pe 19 la Flex Camp, toata lumea-i invitata. Asta ca sa nu uit ca se va termina concediul iar cand ma-ntorc o sa scriu despre taximetristii de guerilla. Sau de unde vin si unde am vrea sa se duca soferii de masinute galbene ce te calca-n trafic inainte si dupa Paste. O specie antica dar care continua a supravietiui si a se adaptata mediului inconjurator, lacas de fericire al vietatilor urbane, sursa de inspiratie si transpiratie pentru toata lumea.
Aparatul de taximetrie sa v-aduca linistea-n portofel. Si la o tacla la firma :)
Vine 1 Mai; ne vedem in Vama de-o fi... sau poate pe 19 la Flex Camp, toata lumea-i invitata. Asta ca sa nu uit ca se va termina concediul iar cand ma-ntorc o sa scriu despre taximetristii de guerilla. Sau de unde vin si unde am vrea sa se duca soferii de masinute galbene ce te calca-n trafic inainte si dupa Paste. O specie antica dar care continua a supravietiui si a se adaptata mediului inconjurator, lacas de fericire al vietatilor urbane, sursa de inspiratie si transpiratie pentru toata lumea.
Aparatul de taximetrie sa v-aduca linistea-n portofel. Si la o tacla la firma :)
4/14/2009
Stiinta
niciodata n-a fost mai aproape de oameni ca in anii acestia.
Te uiti pe atat de multe site-uri si vezi noutati hardware, noutati software, apar noi sisteme solare, apar noi energii sau alte nebunii. Stiinta a intrat in casa noastra, e in teleenciclopedie, e in wikipedie, e in iphoanele cu care ne batem peste peste aplicatii web, e in hiper-dependenta de tehnologie.
Peste toata tehnologia care-o vedem, care-o atingem, care-o respiram in colbul din spatele masinilor cand mergem pe bicicleta, care-o auzim in metrou cand fugim catre un colt de oras c-am baut o bere si taxiul nu stii pe unde te duce, peste toate ce le simtim in fiecare secunda, stapaneste un om care-o data a inventat roata. Si nici macar n-a inventat-o el; doar a vazut un bolovan dand turtindu-i masina de spalat si-a zis ca urmatoru bolovan ii a lui. Asta-i bancul, n-am ce-i face.
Revenind la oile noastre, in spatele tehnologiei asteia sta o mare necunoscuta denumita "software". De ce? Fiindca se schimba incotinuu.
Chiar acum cand scriu de fapt sterg si rescriu si iar sterg si repet aceleasi operatii cu un efort minim. As putea sa fac toata viata lucrul asta. Sa ma joc la butoane; sunt la degetele mele. Sunt cea mai tare chestie care-a inventat-o natura: 10 degete (si inca 10 special pentru scobit in nas) si pentru ele doar am pus numele de tastatura peste niste plastic.
Mai departe, ca sa putem sa facem mai rapida jucaria asta, i-am agatat in spate niste magneti si niste nisip; magnetii i-au des-coperit niste asiatici cand urcau muntele (de-asta in Asia se da ora exacta a magnetilor iar la noi a cateilor), iar nisipul nu stiam ce sa facem cu el slava Domnului.
Incet incet ne-am dat seama ca nu e destul sa avem niste nisip, trebuie sa invartim si electronii (si mai tarziu fotonii) grauntelor astora, si daca tot ii invartim, sa le zicem si sa danseze cum vrem noi. Si-asa omul a pus si software in spatele degetelor (nu alea pentru nasuc) ca sa le fie si mai usor sa pedaleze pe sub plastic.
Ce s-a-ntamplat de fapt vedem in fiecare zi... Toata joaca asta de-a comoditatea si eficacitatea ne-a adus intr-o stare de simbioza intre om si tehnologie, din care incet incet tehnologia creste tot mai mult, inr-un an cat altii-n 7. Mai exact 10... in baza doi. La fiecare doi ani se dubleaza: capacitatea de procesare, capacitatea de stocare, capacitatea nustiucare, etc, etc.
Creierul uman nu-si dubleaza capacitatea decat pe o portiune scurta de timp, pana ajunge la o pseudo-maturitate (un prim pas de dezvoltare, dupa care e lasat sa zburde inafara burticii), si asta dureaza cam pana la cand cat a fost el "calculat" sa incepe sa functioneze. Sau cat a evoluat. Sau cum vreti voi, tot aia-i.
Tehnologia se pare ca inca n-a ajuns intr-un acest prim stadiu de maturitate, in care sa aiba nevoie sa iasa cu tipete in lume. Ceea ce-nseamna ca s-ar putea sa mai avem mult pana departe, atunci cand multi spera ca s-ar “naste” "Singularitatea". Au scris rusii (si americanii) ani buni carti despre singularitatea asta, sub diferite forme, trilogii, romane, nuvele, benzi desenate. Mi-aduc aminte cu drag de unele dintre ele, indiferent ca erau singularitati biologice, tehnologice, teologice sau alt fel. Se pare ca vrand-nevrand tot ne-ndreptam spre aceeasi idee, avem nevoie de un tot care sa uneasca toate diferentele dintre noi.
Asta-mi place la oameni, ca atunci cand li-i greu se unesc si devin mai buni. Din toate punctele de vedere. Asa se va intampla si mai tarziu, cand stiinta sau religia sau poate amandoua ne vor face mai oameni mai buni si mai atenti la ce-i in jurul lor. Eu personal ma-ntreb cand oamenii astia mai buni vor avea curajul s-accepte ca mai sunt si alte specii pe langa ei, care deja au invatat sa treaca la semafor pe verde.
Nu poti fi om mai bun daca nu-l intelegi pe cel de langa tine, fapt demonstrat stiintific.
Sarbatori fericite voua si tuturor celor dragi.
P.S. Pentru cei care vor sa fie alaturi de copii:
http://chanceforlife.ro/
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta.php
Te uiti pe atat de multe site-uri si vezi noutati hardware, noutati software, apar noi sisteme solare, apar noi energii sau alte nebunii. Stiinta a intrat in casa noastra, e in teleenciclopedie, e in wikipedie, e in iphoanele cu care ne batem peste peste aplicatii web, e in hiper-dependenta de tehnologie.
Peste toata tehnologia care-o vedem, care-o atingem, care-o respiram in colbul din spatele masinilor cand mergem pe bicicleta, care-o auzim in metrou cand fugim catre un colt de oras c-am baut o bere si taxiul nu stii pe unde te duce, peste toate ce le simtim in fiecare secunda, stapaneste un om care-o data a inventat roata. Si nici macar n-a inventat-o el; doar a vazut un bolovan dand turtindu-i masina de spalat si-a zis ca urmatoru bolovan ii a lui. Asta-i bancul, n-am ce-i face.
Revenind la oile noastre, in spatele tehnologiei asteia sta o mare necunoscuta denumita "software". De ce? Fiindca se schimba incotinuu.
Chiar acum cand scriu de fapt sterg si rescriu si iar sterg si repet aceleasi operatii cu un efort minim. As putea sa fac toata viata lucrul asta. Sa ma joc la butoane; sunt la degetele mele. Sunt cea mai tare chestie care-a inventat-o natura: 10 degete (si inca 10 special pentru scobit in nas) si pentru ele doar am pus numele de tastatura peste niste plastic.
Mai departe, ca sa putem sa facem mai rapida jucaria asta, i-am agatat in spate niste magneti si niste nisip; magnetii i-au des-coperit niste asiatici cand urcau muntele (de-asta in Asia se da ora exacta a magnetilor iar la noi a cateilor), iar nisipul nu stiam ce sa facem cu el slava Domnului.
Incet incet ne-am dat seama ca nu e destul sa avem niste nisip, trebuie sa invartim si electronii (si mai tarziu fotonii) grauntelor astora, si daca tot ii invartim, sa le zicem si sa danseze cum vrem noi. Si-asa omul a pus si software in spatele degetelor (nu alea pentru nasuc) ca sa le fie si mai usor sa pedaleze pe sub plastic.
Ce s-a-ntamplat de fapt vedem in fiecare zi... Toata joaca asta de-a comoditatea si eficacitatea ne-a adus intr-o stare de simbioza intre om si tehnologie, din care incet incet tehnologia creste tot mai mult, inr-un an cat altii-n 7. Mai exact 10... in baza doi. La fiecare doi ani se dubleaza: capacitatea de procesare, capacitatea de stocare, capacitatea nustiucare, etc, etc.
Creierul uman nu-si dubleaza capacitatea decat pe o portiune scurta de timp, pana ajunge la o pseudo-maturitate (un prim pas de dezvoltare, dupa care e lasat sa zburde inafara burticii), si asta dureaza cam pana la cand cat a fost el "calculat" sa incepe sa functioneze. Sau cat a evoluat. Sau cum vreti voi, tot aia-i.
Tehnologia se pare ca inca n-a ajuns intr-un acest prim stadiu de maturitate, in care sa aiba nevoie sa iasa cu tipete in lume. Ceea ce-nseamna ca s-ar putea sa mai avem mult pana departe, atunci cand multi spera ca s-ar “naste” "Singularitatea". Au scris rusii (si americanii) ani buni carti despre singularitatea asta, sub diferite forme, trilogii, romane, nuvele, benzi desenate. Mi-aduc aminte cu drag de unele dintre ele, indiferent ca erau singularitati biologice, tehnologice, teologice sau alt fel. Se pare ca vrand-nevrand tot ne-ndreptam spre aceeasi idee, avem nevoie de un tot care sa uneasca toate diferentele dintre noi.
Asta-mi place la oameni, ca atunci cand li-i greu se unesc si devin mai buni. Din toate punctele de vedere. Asa se va intampla si mai tarziu, cand stiinta sau religia sau poate amandoua ne vor face mai oameni mai buni si mai atenti la ce-i in jurul lor. Eu personal ma-ntreb cand oamenii astia mai buni vor avea curajul s-accepte ca mai sunt si alte specii pe langa ei, care deja au invatat sa treaca la semafor pe verde.
Nu poti fi om mai bun daca nu-l intelegi pe cel de langa tine, fapt demonstrat stiintific.
Sarbatori fericite voua si tuturor celor dragi.
P.S. Pentru cei care vor sa fie alaturi de copii:
http://chanceforlife.ro/
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta.php
3/30/2009
Inceput de primavara
A venit timpul sa mai scriu un post. Vorba lunga mult aduce, asa ca pe scurt: am 4 (patru nu şăsi) pisici mici (3 fetite, 1 baietel) si le-am facut album ca sunt prea multi si prea toata ziua pe capul meu.
Ma invadeaza, n-am ce le face ii dau primului/primei venite. Nu cer nimic la schimb decat o casa sau o curte primitoare si ceva de mancare. Mancarea pentru mine normal.
Albumul
Hai noroc.
POZE
Ma invadeaza, n-am ce le face ii dau primului/primei venite. Nu cer nimic la schimb decat o casa sau o curte primitoare si ceva de mancare. Mancarea pentru mine normal.
Albumul
Hai noroc.
POZE
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
