Concediu

A venit in sfarsit si mult asteptatul concediu. O tura de lume, o reimprospatare de memorii, multe sperante si multa alergatura la orizont. N-am mai iesit din tarisoara asta de 7 ani. Oare cat de multa lume s-ar uita la un film daca s-ar chema "7 ani in Romania"? Sau "7 ani in Bucuresti", (nu-ti vine sa te crucesti?). Ce poti scrie si ce poti juca intr-o ora jumate care s-acopere cat de cat ce s-a intamplat in 70% dintr-un deceniu intr-o tara asa involburata ca a noastra. Doar o idee...
Asta-i o saptamana in care nu-mi fac planuri decat atat cat e nevoie; restul e bonus; din cand in cand e nevoie de putina imprevizibilitate, acum ca toata lumea tinde sa fie cat mai predictibila, s-aiba planuri cat mai exacte, cat mai fixe si uneori greu realizabile. Ai la dispozitie 24 de ore, din ele dormi 6-7-8, lucrezi 8-9-10; mai raman cateva in care stai in trafic, alergi de colo colo sa mai rezolvi fel si fel de problemute care-apar sau dispar; uneori ramai acasa si-ncerci sa iti petreci timpul ramas cat mai util. Citesti, scrii, vorbesti cu lumea, te uiti la tembelizor (poate atunci cand ii vezi altii prin ce trec parca mai uiti d-ale tale); mergi la sala, te joci, dansezi, concerte, prieteni, multi prieteni, ce mai... O nebunie de viata. Si toate se programeaza pe-o saptamana, doua, trei, sapte inainte.
Ce bine prinde-o gura de aer proaspat din alte tari. Chiar daca e doar o saptamana, si e partial programata... Dar lasand job-ul deoparte, tot ce voiam sa scriu e deja-n titlu, restul sunt dovezi de timiditate-n fata monitorului si-a paginii goale.
Revin cu detalii si poze